Tot ce n-am putut să-ți spun.
Am încercat să-ți vorbesc, trebuie sa mă crezi pe cuvânt. Dar n-am putut, simteam cum îmi fuge pământul de sub picioare numai in clipele in care te vedeam. Erai singurul lucru de care aveam nevoie după o zi grea. Cum puteam să-ți spun acest lucru, când tu nu știi ce bătălie se duce înăuntrul meu. N-am putut să-ți spun că numai gândul la tine mă face sa mă urc pe pereți de bucurie. N-am putut să-ți spun cum mirosul tău îmi invadează simțurile si trezește in mine un val de stări, mereu noi. N-am putut să-ți spun ca viața alături de tine era mereu o aventură. Sau ca faci minuni cu atingerea ta. Ca vorbele tale sunt cele mai dulci și ca tot ce faci se aseaza atât de frumos pe paleta relației noastre. Ca ne-am văzut pe noi doi împotriva lumii și știam că alături de tine sunt mereu bine. Te rog, iartă-mă ca n-am putut să-ți spun cât însemni pentru mine. Am încercat să-ți arăt, să-ți scriu, să-ți desenez, numai sa nu trebuiască sa vorbesc, căci alături de tine eram altfel. Altfel și totuși, aceeași. Eram tot eu, cea de dinainte de toată suferința. Eram sinceră, fragila, naturală. N-am putut să-ți spun ce efect benefic ai avut asupra mea, dar îți mulțumesc pentru acest lucru, mulțumesc pentru amintiri. Cu aroma ta pe buze, astăzi îți zic: Adio! Rămâi cu bine!
Cu drag, a ta iubită
















