Tristețea încremenită,
învelită-n halat alb
rămân doar un înger,
ce-n secret se vrea în iad.
31august-the-beginn-of-the-end

seen from China
seen from Italy
seen from Poland
seen from United States
seen from Germany
seen from Malaysia

seen from Italy
seen from Türkiye

seen from United States

seen from United Kingdom
seen from China
seen from Taiwan
seen from China
seen from China
seen from Jamaica
seen from China
seen from Yemen
seen from Russia
seen from United States
seen from United States
Tristețea încremenită,
învelită-n halat alb
rămân doar un înger,
ce-n secret se vrea în iad.
31august-the-beginn-of-the-end
Căci trăiesc doar atunci când mă dezbrac de ceea ce-i sfânt .
N- o să ajung în rai...,dar nu-s nici pe pământ .
31august-the-beginn-of-the-end
Nu inteleg sensul vietii.
te mai zbați uneori? te mai zbați neînțeles de lumea din jur? nu îți e greu cu toți ochii ăștia care vor să vadă prin tine?
Prins in naivitatea gandului
Practic poezia muta printre stele, Mintea mea fabuleaza in tacere! O voce-mi spune incet,sa incerc, Sa-mi gasesc drumul meu perfect.
Ridicand radical povara de a fi altfel .. Ca un tren spre eden ce nu mai e in grafic Schimbari au loc indirect in fiecare moment, Indiferent de timp viata sau efect,e perfect!
Ca muzica divina,ce te-alina oricand.. Incercand,sa caut raspunsuri..vazand , Ca defapt gasesc mai multe intrebari, Ecuatii gresite,si mii de rezolvari...
Corecte.. cuvinte ce creeaza prea multe efecte, Divinitatea e cum o percepi,poate avea si pete! Mintea mea formeaza milioane,cataclisme Printre stele se formeaza si eclipse..
Sute de promisiuni ce devin stinse, Langa-ale mele muze trimise, Ce se leagana de mult in vise.. Dar sunt doar niste artificii aprise!
Explodand in secunda lor de glorie, Inaintand cu mandrie spre o falsa victorie ! Sfarsind cu sinuciderea in masa a unor falsi eroi.. Dar ,intr-o falsa profunzime,oare cine suntem noi?
Neînțeles
Întotdeauna, dintotdeauna, spunem că ceilalți cer prea mult de la noi înşine. În revolta noastră uităm, sau nici măcar nu ne dăm seama, că oferim mult prea puțin. Pretindem că ceea ce oferim este atât de neprețuit încât devenim de-a dreptul ofensați că ceilalți îşi dau seama de cât valorează ceea ce de fapt, nu oferim.
:/
L-am întrebat de ce nu mă bagă în seamă atunci când suntem cu prietenii şi mi-a spus doar că e timid. După l-am întrebat dacă îi e ruşine cu mine. A ezitat puţin şi mi-a spus doar : ‘’sunt timid‘’
De lume... Cu o singura fericire Care reprosuri din iubirea mea creeaza.