#psychanalysis

[foulartisancreator]

From Isolation to Compulsion: Understanding Dahmer’s Psyche

a prolem is something you have hopes of changing, anthing else is a a fact of life

[funeral]

Freud concludes that the uncanny “is in reality nothing new or alien, but something which is familiar and old-established in the mind and which has become alienated from it only through the process of repression.”  The idea of the uncanny then is at heart concerned with the fact that the very environment of the home, which is supposed to offer shelter, comfort and safety to us amid the uncertainties of everyday life, is in fact infected with repressed anxiety-inducing ambiguities, unresolved histories and unacknowledged losses.  We don’t want to know what they are, but they keep coming back to haunt us nevertheless.

The idea of the haunted house has been constantly revisited in popular literature and film...[t]he repetition and reworking of the haunted house theme testifies to how strongly we are attracted by the attempt to expose and overcome the terror induced by this realization – that all of our houses are haunted all of the time.

–The Haunted House and The Uncanny

[psiquiatrista]

Ao cantar na escuridão, o andarilho nega seu medo, mas nem por isso enxerga mais claro.

Sigmund Freud, 1926, "Inibição, sintoma e angústia".

[antigonipapantoni]

Μητέρα, Athens, Greece, 2017

[quantumpsychologydoesntexist]

i recall

5.22.16

the anniversary of my first relationships is coming up and  this is the first year that  i am to deal with it i am unsure how i’m going to react i have told myself that i am  disinterested in recalling “it’s just another evolutionary culdesac” in the theory of me but as i go through  the memories of a year ago and i find her dispersed  in cracks and cells of the  memories i am much more  interested in deleting them all together because if the toxin is not  within then cancer cannot grow i want to find romance romantic and i want to hang onto what i had back then but i  recall and recall what was and i recall that i wanted was and all i can do is recall better times and as i recall in the departing that the more i write the more the  inspiration runs out and nothing  is original anymore i was always caught up in my rational and objective thought i’m on the table i have opened myself my heart in a bowl and my brain on the scale every memory a cell of cancer every memory an incurable disease i will finish this meta-masochism in time my rational objectivity and my love all i have at the end of the day given back to me with the crude sutures the millstone through which my  life is ground with everything and everyone my memory of this the millstone i carry around my neck weigh me under and the buoyancy is lacking just enough oxygen to stay subconscious just enough weight to romanticize autopsy and drowning and waiting for my time to come

[thelostastronomer]

La o discuție cu conștientul

(cu domnul constient, adica cu ideea ta de identitate, cu ideea ca tu existi aici si faci parte din ceea ce numesti realitate)  

E nevoie sa ajungeți la compromise cu acesta, să nu îi oferiți autoritatea de monarh, dealtfel informația începe să se filtreze prin partea analitica si critica a creerului, un fel de dictatura. 

Am gasit un curent fluent care traverseaza fara nevoia deconstruirii realitatii prin logica. Fiindcă existența în general e iminentă, și nu e necesar nevoie să ne argumentăm de ce, nu e necesar să folosim critica pentru a îi confirma veridicitatea fiindcă însăși existența acesteea, face totul să fie existent, inclusiv critica.  Deci acest curent ofera scaunul de observator, poti simti, dar nu intelege, initial. Apoi timpul deconstruieste cu ajutorul logicii aceasta structura daca e nevoie pentru a fi transmisa prin comunicare de constient. 

Prezența acestui curent poate fi percepută cu intuiția, fiindcă aceasta e un fel de receptor a curentului de informație. Indiferent de aceasta, creerul permanent trebuie sa fie antrenat pentru a putea folosi instrumentul de cunoastere si construi lanturi neuronale care stabilesc raportul elementelor existentei pentru noi si le dau certitudine

Pina acum gindeam foarte mult, raportam, foarte mult apoi, daca nu eram plin de dubii puteam sa ma exprim. Ignorind partea critica,autocritica în momentul de exprimare a sinelui, sinele și fluxul de idei devine mai simplu de accesat. Deastfel cînd vă exprimați, lăsați cursul fluent să fie accesat fără să-i băgați impedimente de supraanaliză sau overthinking. Deastfel apoi aveți tot timpul la dispoziție pentru a vă focusa conștientul și să raportați și să modelați bucata de realitate după raportul cunoscutului acceptat în jur. Indiferent de voința noastră, în organism au loc multe procese. Deobicei ne reflectăm pur fiziologic cînd vorbim despre aceasta, dar uităm că fiziologia face și ea parte componentă a rațiunii chiar, într-un fel definitivă, îi definește materia, dar nu cît și forma. Dar forma fără materie nu există practic. Deastfel creerul nostru deacum are acces la multă informație care nici nu o intuim în conștient, deși posibil pentru a fi accesată. 

Gîndiți liber, și astfel lumea ideatică va deveni mai pură și mai simplă și mai ușor pentru a fi accesată. Deastfel vă veți începe să vă cunoașteți mai bine, și veți evita să vă rătăciți în realitatea construită pe structurile matematice a momentelor trecute, focusîndu-vă pe prezent și pe frecvența care vă definește esența.

[sumpix]

The Great Psychoanalysts: Anna Freud | Philosophers' Mail

We’re particularly down on people we call ‘defensive’. They blame others for what’s probably their own fault. They hear reasonable criticism as a cruel attack. They deny they have a problem when they clearly do.

But, of course, we must be doing this ourselves even if we find it hard to notice exactly when – or indeed why.

The finest guide to defensive behaviour is the psychoanalyst, and daughter of Sigmund, Anna Freud. Anna was the youngest of the family’s six children. She was born in Vienna in 1895 – when her father’s radical theories of sex and the mind were starting to make him famous across fin de siècleEurope. Anna was regarded as a ‘plain’ child and she struggled at school, where she acquired a dire nickname – ‘black devil’. But later she became a school teacher and then a psychoanalyst – and pioneered the treatment of children.

(via The Great Psychoanalysts: Anna Freud | Philosophers' Mail)

[teubay-creepy-weirdo]

I AM CLUMSY

I have just make love maths, and tried to talk about my problems by writing during 1 hour a dialectic of love theory related to the perception of ourselves (myself) and I just accidentally close this fUCKING TAB : I’m fed up ! 

Well, my reflexion will stay a mystery for internet so.

Maybe that’s better ?

Was it an “acte manqué” ?