Nu mi-a plăcut niciodată iarna.
E asa enervantă, plictisitoare, albă, perfectă până când devine un haos, murdar și ud. Nu mă dau în vânt nici după frig de asemenea, dar în nopți ca astea e doar frig, frig din ală tăios până la piele și aproape te întrebi dacă ești în siguranță pe o stradă puțin iluminată.
Parcă mă aștept să aud un urlet de lup sau o chemare, ceva din ascuns.
Poate trăiesc cam mult cu nasul în cărți de fantezie.
Dar ceața tot timpul a făcut să pară altfel. Întunericul are magia lui, dar niciodată nu poți bate ceața. Te învăluie, te minte, te ascunde, te fură.
Și în momentul de față sunt ascunsă. Sunt ascunsă în paltonul meu care îmi tine de cald, sunt ascunsă în ceața care îmi ține secretele ascunse și pot continua să cred că domin tot ce e în jurul meu.
Cum am ajuns de la tot ce ascunde ceața, care după părerea mea e mai vrăjitoare ca întunericul, la ceea ce ascund eu? Nu știu.
Citeam în tramvai versiunea Grey despre Fifty Shades of Grey... O! Este atât de mult de spus despre cartea asta, dar câteodată propunerea de a lăsa totul, de a ceda responsabilitatea persoanei tale și de a o pune asupra altcuiva este atât de seducătoare.
Am obosit să am mereu grijă de altcineva, să fiu tot timpul acea personă care trrebuie să fie, să fac mereu tot ce trebuie să fac și mai mult decât atât să îmi împun propria voința asupra tuturor.
Aș vrea să facă cineva toate astea pentru mine. Ar fi atât de ușor.. dar fază e că e ok să îți ia cineva responsabilitătile dar nu te mai separă nimic de a fi fără liber arbitru, sclavă.
Și nu îmi doresc asta. Și asta nu o recunosc doar în ceață, ci mereu.
blakekathryn
vaporwave
romaincrisis
yousharknotpass
2087
prguitarman
jacobvanloon
discoholicmusic
