“Era deja întuneric când am ajuns noi acasă. Hoinărisem mult pe străzile reci și pustii. Dar ne plăcea să facem asta împreună.
—Propun să ne îmbătăm, a spus el.
Am râs. Era nebun. În sfârșit era și el nebun în acel mod pe care eu îl iubeam și pe care și el îl iubea la mine.
—Nu! Propun să ne îmbătăm! Vreau să ne îmbătăm. Insist să ne îmbătăm în seara asta.
—Cu vin? De ce cu vin? Nu am putut să-mi rețin un zâmbet larg și copilăresc, dar nici n-am încercat. Avem vin?
—Aș fi vrut să ne îmbătăm cu iubire, dar mai bine să ne îmbătăm cu vin! Cu vin să te văd, vin să te iubesc, vin să te am, vin să te iau și vin să fim pentru totdeauna.
—Atunci, toarnă-mi un pahar cu “vin să te văd și promit că am să te văd numai pe tine fiind beată de iubire, de noi amândoi trecuți prin veri, soare, toamnă și ploi. Vino să-ți vin. Să vin să te respir, să te inspir, să nu pot pleca, să nu vreau să scap, să n-am ce să fac în afară să te iubesc.”
—Imediat! Doar toarnă-mi și tu un pahar de vin să te iubesc, e cel mai dulce dintre toate și am băut atât de multe încât deja cred că încep să fiu amețit.
S-au stins luminile, s-au lăsat paharele jos, iar tot ce s-a mai întâmplat va rămâne doar între noi. Eram poate orbi, mai mult eu, de iubire, de vin, de întuneric…dar până și iubirea e oarbă din multe motive.Un coleg de liceu spunea că iubirea e oarbă pentru că oamenii, atunci când se sărută, închid ochii, atunci ni se părea tuturor pueril, dar plauzibil.