cu ciucuri
cartofii tăvăliţi de singuri masă zburdalnică de fluturi: o pită neagră amară prăjită-n usturoi cu smoală
atunci credeţi vorbelor sfinte incitaţi de-nmorţiţi vânduţi de regim vezi cum Dumnezeu se chinuie când se-nmultesc de/plin
schingiuind – de-ai gândurile tale de ajungi făr’ de tocmeală bagă seamă că-n bidonul lor mişună răutatea ca uriaş nor
norul viu de sângeroşi sugari năpustit pe fiecare măgar suge prostia pan’ se stinge dar nu dispare ci se-ntinde
de zici un adevăr fără dovadă iese lucrul la iveală promise după moarte n-au fericire dar linişteşte o sărăcie
© j.w.waldeck 2009
Please do not USE anything of my work















