21/ f. sunt in ultimul an de facultate si sunt foarte nostalgica. ma gandesc la liceu, la cum stateam la ai mei. parca mi e dor de casa doar acum de cand sunt plecata. cand eram in a 12a, abia asteptam sa plec fiind dintr o zona mica fara multe posibilitati si fara nu stiu ce prieteni, dar acum (desi nu ma gandeam niciodata )sunt foarte nostalgica de perioada aia si am chef si sa ma reconectez , poate chiar si cu colegii cu care nu eram prietena deloc
la anul o sa ma duc in afara la master si probabil o sa stau cu iubitul meu. am impresia ca deja îmbătrânesc si ca probabil nu mi am trait destul viata, desi sunt intr o relatie frumoasa.
la facultate nu se intampla nimic pentru ca se asteapta sa facem la licenta, abia avem ore. poate si de aia ma simt asa.
cum vindec nostalgia? :))
Nu e neapărat de vindecat, pe cât să înveți s-o folosești poate ca o motivație. Motivație să-ți trăiești din nou viața mai liber, mai interesant, să-ți faci amintiri noi și plăcute și să trăiești în prezent. Nostalgia vine de multe ori în momente fie mai dureroase din viață, fie în momente în care simțim că ne pierdem vremea și nu putem trăi suficient, fie dintr-un „fear of missing out”. Ea te poate dărâma și te poate împinge chiar și-n episoade depresive, dar poate să-ți și servească drept motivație, cum am zis mai sus, să te facă să vrei să trăiești din nou, să te bucuri de momente și să le simți din plin.
Poți și să dai mesaje unor foști colegi, why not, poate chiar să propui și o ieșire. Să mergi puțin înapoi la ai tăi, să mai rămâi prin orășel, să te reconectezi cu locurile astea din adolescență.
