Be A Lover

doar un tertip.

[fortuna-labilis]

Cadou de ziua mea

Tot ce mi-am dorit de ziua mea și nu numai a fost să fiu înțeleasă într-un fel sau altul. Cumva am simțit asta însă nu pe deplin și poate niciodată nu o să se întâmple asta. Nu știu de ce mintea complotează împotriva mea și cum aș putea să scap de sindromul vinovatului sau ce o mai fi și toată starea asta de neliniște care este combinată și cu sindromul impostorului. Nu sunt bună la fi fiică, nu sunt bună la fi iubită, nici noră, nici soră, nici nașă, nu sunt bună nici măcar la a fi prietenă. Poate sunt bună ca mamă de pisici, dar nici măcar; și acolo am dat fail toatal de multe ori. Nu știu dacă atunci când faci greșeli devi mai bun, dar ce-i cert este că fac în continuu. Nu știu ce mă face pe mine să cred că voi fi înțeleasă sau că știu să mă fac înțeleasă când vocea mea rareori se distinge dintr-o mulțime, când tonul meu scade de teamă ori din rușine. Nu mai mă pot fac înțeleasă nici măcar de mine, când gândurile sunt precum lacrimile de înțețoșate, nu mai vezi, nu mai distingi nimic din ce vrei să dezvolți ori să exprimi. Nu mai poți articula cuvintele care îți sunt necesare, nu mai poți scăpa în niciun fel de o povară care te apasă pe suflet. Și totul se simte mult mai greu decât orice fizic. Nu poți duce nimic la capăt, nimic mai simplu ca o propoziție precum îmi pare rău, nu am știut altfel. Atât mă duce capul în momentul de față pentru că nu sunt matură emoțional, nici nu am pretins vreodată că aș fi. Dar astea sunt doar scuze, ai spune tu, sunt doar vorbe pe care le arunc evitând să spun ceea ce trebuie să spun cum ar fi ce vreau, ce îmi doresc. Ele așa ies, nu am învățat să fac asta altfel, nu am fost educată pentru a schimba acest mod care pentru tine pare atât de nociv și dezechilibrat.

O balanță care nu a știut niciodată să se echilibreze, să se calibreze de una singură, mereu mânată ba într-o parte, ba în cealaltă pentru a afla ceva, ori bine - adevărul, ori răul - cumplitul adevăr-pur.

Nu găsesc calea de mijloc, îmi este greu să mă regăsesc între ce trebuie să fac și ce fac. Ajung să fac puține - puțin efort, puțină comunicare și mai puține vorbe. Nu ies, oricând aș forță, oricât aș vrea. Și mai ales, oricât de mult aș recunoaște că trebuie. Trebuie să pot discuta cu tine, trebuie să mă las cunoscută, să mă fac înțeleasă.

[julieterbang]

oksu.mansu_

[matchafigs]

cinnamon rolls for my coworkers

[huariqueje]

September - Sara Berman , 2021.

British , b. 1976 -

Oil on linen, 120 x 120 cm.

[disc90s]

[velvetcloak]

fleur, sara mrad

[metamorphesque]

The Lord of The Rings: The Return of The King, J.R.R Tolkien

[wackom]

The Beast that Bothers

[prinz-myshkin]

Bothersome beast, comforting friend

[floweringgodhead]

It’s how Lenù can’t differentiate between the things she does for herself and the things she does for others, it’s in the ways she tries so hard to speak about/have the opinions she thinks people want her to, it’s about how she constantly strives to be better or smarter but doesn’t feel that she’s there even when people are praising her or she’s getting degrees/awards, it’s that moment where Nino who she always thought was above her reveals that he threw out the article she wrote as a child because it was better than anything he could write, it’s how she gets scared when she thinks Lila is writing a book because she assumes it’ll be better than all those thousands of pages she put out into the world and that moment she let others make her believe her first novel was bad (the novel where she included the story of her assault/rape by an older man) — it’s her self doubt, insecurity, dilettantism, dependence, pain, depression, soaring ego and then crushing self-loathing

love her sm

[maxdibert]

Elena Ferrante not only has female characters so complex that it’s inevitable to adore them despite their countless flaws, terrible decisions, contradictions, and reprehensible actions. Women who, in the hegemonic conception of gender dynamics, would be easily portrayed in a twisted manner, but she sketches them as complete human beings with multiple dimensions and shades of gray, which gives them a humanity that gets under your skin and overwhelms your entire body. She is also a writer whose most terrible male characters are those who could become heroic protagonists in other stories, but she reduces them to pathetic wretches who are nothing more than a shadow of what they always aspired to be, and they don’t necessarily have to physically bully women to show themselves as the worst scum on the planet. And yes, I am talking about Nino Sarratore and my ability to write an essay on why he is the worst man in literature and to what extent Ferrante’s portrayal brilliantly shapes a horrifically terrible character. I have many feelings about the new and final season of this saga, but I will analyze it when I recover emotionally. It’s been four years since I finished the books, and it still gives me chills when I think about everything it made me feel, so I don’t know when I will feel ready to talk about the series.

[epifaniacintilante]

[ninas-tearsofrain]

the little twelve year old in me is so devastated

[thespermdonorstorylineisstupid]

not sure if listening to the entire one direction discography rn is going to be cathartic or send me into a tailspin but

[userautumn]

some of 1D's best songs exist because of liam payne, by the way. liam and louis were the dream team. they all wrote some good songs, but man. every time liam and louis joined up together, it ended up being a fucking banger. better than words. end of the day. fireproof. there are so many, so many strong songs that took 1D from being just a silly little "girl band" (which is what they always were and always will be to us, to me) to being something special, something that pierced through the industry whether people liked it or not. that was my band. they were my boys. i will miss liam for the rest of my life, and i'm not exaggerating that. not only because of who he was in the band, not only because of who he could have been once he held himself accountable enough to grow. i will miss his music, his talent. his voice. god. his voice. i'll just miss him. i miss him already.

[dhaaruni]

I used to watch and rewatch the One Direction video diaries from the X-Factor since they distracted me from my teen angst, and it's just so surreal that Liam is gone

[faerieangcl]

feeling grief over someone who shaped part of your childhood / teenage years ≠ excusing his actions.

you can grieve someone and still not like them or agree with their actions. a reminder that two things can be true at once.