Let me be the poem you`ll never write

I try to put bars before the soul, but when I write, my heart it's unleashed. So love me in poems.

[catchmysoulwithpoems]

Ce lume e în mine Ce lume e în mineCând plouă în decembrie?Sau ce-a mai rămas din acea lume…

[catchmysoulwithpoems]

Stănescianul „Marte” de astăzi

Nichita Stănescu ne scria, în urmă cu mulți ani (1964, când a apărut volumul întitulat O viziune a sentimentelor), despre o ploaie în luna lui „Marte”. Cu siguranță nu orice fel de ploaie, ci una infernală, o ploaie care-i statornicea pe cei doi îndrăgostiți înăuntrul mansardei, într-o frenezie a necuvintelor împătimite prin iubire, privind agale, însetați de viață, spre cerul ferestrei, unicul…

View On WordPress

[catchmysoulwithpoems]

La început, recunosc, ca mulți alții, am fost sceptică cu situația. M-am gândit că nu e atât de grav pe cât vor unii să pară, că au fost boli mult mai grave, că se dorește a se instaura panica și că multe dintre informații sunt știri false.

De altfel, și acum cred că dacă ne lăsăm influențați prea mult de ceea ce se spune pe rețelele de socializare, pe site-urile de știri sau inclusiv la TV,…

View On WordPress

[catchmysoulwithpoems]

Te ghemuiești nouă luni dedesubtul inimii ei

și începe și ție inima să-ți bată.

Întâi vrei să o simți pe ea cât mai aproape,

o cauți cu ochii închiși adulmecându-i mirosul

și-adormi în fiecare noapte la pieptul ei.

Când crești puțin,

fugi înspre ea să-ți șteargă lacrimile,

o strigi pe numele după care ai cunoscut-o încă de când îi mișcai în pântec,

o rogi să-ți lege…

View On WordPress

[catchmysoulwithpoems]

Poezie pentru primăvară

Sunt atât de îndrăgostită de ea,

de primăvară,

încât aș lua-o de mână și mi-aș ascunde-o în piept.

Acolo, înăuntrul poveștilor și poeziilor mele,

primăvara și-ar fi făcut culcuș din suflet, s-ar fi învelit cu țesuturile dinăuntrul meu,

s-ar fi culcat cu pieptul pe cuvintele mele,

și, în fiecare noapte, înainte de culcare,

și-ar fi pus la casetofon melodia inimii mele.

Pr…

View On WordPress

[catchmysoulwithpoems]

Încă o primăvară

Când mă gândesc la primăvară, mă încearcă un ușor fior care îmi mângâie pielea și mă face să fug înspre fereastră, să o deschid, să las să pătrundă aerul, să caut soarele și să mă pierd în îmbrățisarea lui.

M-a emoționat și m-a bucurat dintotdeauna ideea de început, de primăvară, de întâi martie. Am așteptat mereu cu emoție ziua aceasta, m-am trezit în fiecare dimineață și-am scos mărțișoarele…

View On WordPress

[catchmysoulwithpoems]

Ferește-mă de mine, de restul mă feresc eu!

Ferește-mă de mine, de restul mă feresc eu!

Ați auzit vreodată vechea vorbă românească „Ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă feresc singur”?

E destul de cunoscută și nu știu cât de multă nevoie avem să fim feriți de prieteni, habar nu am dacă știm într-adevăr să ne ferim de dușmani, dar eu mi-am dat seama de un lucru…

Că ar trebui să fiu ferită de mine. Sau cel puțin să învăț, de una singură, cum să mă feresc de propria…

View On WordPress

[catchmysoulwithpoems]

Îmbrățișările dintre noi

În îmbrățișările strânse dintre oameni, acolo, în mijlocul lor, încap inimile. Doar acolo e spațiul care nu se lasă niciodată nici gol și nici liber, fiindcă inimile își fac culcuș între brațe și se unesc într-o aceeași fuziune de bătăi.

O bătaie pentru fiecare apropiere, încă una pentru fiecare zâmbet, alta pentru recunoștința că e acolo, lângă tine, necondiționat și nechemat, doar pentru că…

View On WordPress

[catchmysoulwithpoems]

Cum a fost prima sesiune?

Cum a fost prima sesiune?

După cum știți (sau aflați acum) sunt studentă în anul I la Facultatea de Litere. Și tocmai s-a încheiat prima sesiune (teoretic, practic mai există, peste o săptămână, alte zile dedicate restanțelor și măririlor, zile benefice din punctul meu de vedere, nu pentru restanțe neapărat, dar pentru ocazia de a-ți mări nota acolo unde consideri că poți mai mult).

Cum a fost prima sesiune?

Ei…

View On WordPress

[catchmysoulwithpoems]

Literatura noastră veche

Cu toții știm că totul are un început în viață, un loc de unde pornește, de unde capătă viață și sens. Așa și literatura noastră veche, românească, s-a născut destul de târziu în raport cu țările în care deja se scria mult și bine, dar iată că a apărut și există, iar datorită ei astăzi avem șansa de a scrie, de a cunoaște și de a face literatură în forma actuală, cu toate schimbările ulterioare…

View On WordPress

[catchmysoulwithpoems]

Balul mascat al jucăriilor mele

Balul mascat al jucăriilor mele

Astăzi mi-am amintit de copilul care purta numele meu, care parcă nu mai e copil de ceva vreme, dar își amintește cum e să fii unul și i se face, din când în când, dor. Iar acum e unul dintre momentele în care mi s-a făcut dor să fiu copil.

Mi-e atât de clară una dintre camerele în care dormeam în frageda copilărie, pentru că destinul a făcut astfel încât să dorm în mai multe locuri, în mai…

View On WordPress

[catchmysoulwithpoems]

2 ani

Doi ani și timpul n-ar părea că ar fi stat loc pe iazul înghețat, locul unde mi-ai prins pentru prima dată mâinile și de atunci nu mi-ai mai dat drumul niciodată, ba chiar mi le-ai căutat mereu, mi le-ai iubit, mi le-ai mângâiat, mi le-ai strâns înăuntrul pumnilor tăi când mi-era frig și mi le-ai dus mereu înspre buzele tale cu ochii închiși. Nu ai uitat niciodată să mă iei de mână odată ce s-a…

View On WordPress

[catchmysoulwithpoems]

Vântul ne poartă amintirile

Vântul ne poartă amintirile

Ah, câteodată e suficient să scoți doar puțin capul pe geam ca un vârtej de senzații și de amintiri să-ți reînvie în minte. Să te simți din nou într-un loc unde, ciudat, simți că nu mai aparții. Să realizezi că de acolo, fie că ești la etajul 8 sau la etajul 1, viața se simte la fel.

Zilele trecute, soarele din Cluj a dorit să-și facă apariția de printre nori și lumea părea, pentru câteva ore,…

View On WordPress

[catchmysoulwithpoems]

Până în ce moment durează juliturile de la genunchi?

Până în ce moment durează juliturile de la genunchi?

Unde ni se duc toate juliturile de la genunchi atunci când dispar? Și în ce clipă nu le mai avem?

Mi le amintesc atât de bine! De parcă totul a fost ieri. De parcă ieri eram în fața blocului, zburdam alături de alți copii, cântam și râdeam și mă împiedicam. Pur și simplu eram foarte bună la asta, mereu trebuia să fiu culeasă de pe jos și am făcut cunoștință cu asfaltul mai des decât ați crede.

View On WordPress

[catchmysoulwithpoems]

Iubirea în 4 colțuri

Am aici pe cineva care, de câteva nopți bune, se ghemuiește pe fotoliu cu o lampă lângă și își așază deasupra capului pătura noastră galbenă. Și acolo, în lumea aceea a lui mică, citește ore întregi “Shogun”.

Face și ceai pentru amândoi, ceai de lavandă, pe care eu îl uit în cană și se răcește. Iar el soarbe cu poftă în timp ce rândurile cărții îi fură privirea. Îl aud cum dă paginile, firav…

View On WordPress

[catchmysoulwithpoems]

Strop de natură

De undeva, dintr-o bucată verde și fierbinte de iarbă, un greier cântă de zor. E acompaniat de alte vietăți, mai mici sau mai mari, musculițe aproape insesizabile care se adăpostesc de soare.

Gutuii care au fructe mici, rotunde și păroase țin umbră. Au mai rămas și câteva prune dulci, zemoase, câteva mai acrișoare și mai tari, care încă se mai coc în copac și se apleacă pentru a fi culese. Și…

View On WordPress

[catchmysoulwithpoems]

La revedere, mare… N-am știut niciodată cum să îmi iau rămas-bun de la mare. Totuși, am înțeles mereu că, atunci când plec de undeva, trebuie s-o fac, pentru că s-ar putea să nu mai mai întorc niciodată acolo.